parmac

PARMÁC, parmaci, s.m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcţii deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARMÁ//C ~ci m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susţine streaşina acoperişului; pop. 2) (în Moldova sec. XVIII) Unitate de măsură pentru lungime (egală cu o jumătate de palmă). /<turc. parmak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

parmác (parmáci), s.m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaţ. Tc. parmak „deget” şi „bară de fier” (Roesler 601; Şeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak şi de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s.n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s.n. (Olt., par), din sb. parmak.
(Dicţionarul etimologic român)

parmác s. m., pl. parmáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PARMÁC s. 1. v. par. 2. v. stâlp.
(Dicţionar de sinonime)

PARMÁC s. v. balustradă, grilaj, mână curentă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare.
(Dicţionar de sinonime)