paroi

PARÓI¹, paroiuri, s.n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit şi el în aceeaşi vară. – Din ucr. parij, rus. paroi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAROͲ, pers. 3 paroieşte, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeaşi vară. – Din paroi¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARÓI ~iuri n. Roi de albine format în acelaşi sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PARO//Í pers. 3 ~iéşte intranz. (despre albine) A roi a doua oară în acelaşi sezon. /Din paroi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

parói (paróiuri), s.n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeaşi vară).
(Dicţionarul etimologic român)

parói s. n., pl. paróiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paroiésc, 3 sg. paroiéşte, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. paroiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parói, paróiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeaşi vară. 2. ceară produsă de un paroi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)