part dex - definiţie, sinonime, conjugare
PART interj (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARŢI s.m. pl. Veche populaţie de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRŢ, pârţuri, interj., s.n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S.n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRŢ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîrţ interj. – 1. Imită zgomotul unei băşini. – 2. Arată dispreţul. Creaţie expresivă, cf. pîr, şi Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrţîi, vb. (a da pîrţuri); pîrţîială, s.f. (serie de băşini); pîrţuică, s.f. (diaree).
(Dicţionarul etimologic român)

PART, -Ă adj. care aparţine parţilor, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat şi Indus. ♢ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parţi. (< fr. parthe)
(Marele dicţionar de neologisme)

parţi (populaţie iraniană) s. m. pl. (sg. part)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

part interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârţ interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârţ s. n., pl. pârţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÂRŢ interj., s. 1. interj. (reg.) târţ! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) băşină, fâsâială, (prin Bucov. şi Maram.) târtâită, (fam.) pam.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par

Cuvinte se termină cu literele: rt art