partă

PART interj (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARŢI s.m. pl. Veche populaţie de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

pártă (-te), s.f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat.
(Dicţionarul etimologic român)

PART, -Ă adj. care aparţine parţilor, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat şi Indus. ♢ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parţi. (< fr. parthe)
(Marele dicţionar de neologisme)

parţi (populaţie iraniană) s. m. pl. (sg. part)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

part interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pârtă s.f. (reg.) povară mai mică purtată pe cap de femei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pârţa s.f. art. (reg.) dizenterie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pártă, pérţi, şi părţi, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei ţesături sau pături.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)