parterului

PARTÉR, partere, s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puţin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă şi fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARTÉR ~e n. 1) Parte a unei clădiri cu mai multe etaje, situată la nivelul solului. 2) Parte a unei săli de spectacole, situată la nivelul solului şi cuprinsă între scenă şi fundul sălii. 3) Totalitate de spectatori aflaţi în această parte a sălii. 4) Suprafaţă de pământ într-un parc sau într-o grădină publică plantată cu flori sau cu iarbă. /<fr. parterre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARTÉR s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă şi fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].
(Dicţionar de neologisme)

PARTÉR s. n. 1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♢ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei săli de spectacol între scenă şi fundul sălii. ♢ totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. (< fr. parterre, (1) germ. Parterre)
(Marele dicţionar de neologisme)

partér s. n., pl. partére
(Dicţionar ortografic al limbii române)