partiție dex - definiţie, sinonime, conjugare

partiție

PARTÍŢIE1 s.f. v. partiţiune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARTÍŢIE2, partiţii, s.f. 1. (Mat.; în expr.) Partiţie a unei mulţimi = mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două câte două şi a căror reuniune este mulţimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARTÍŢIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulţimi într-o clasă de submulţimi disjuncte două câte două şi a căror reuniune formează mulţimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărţirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărţire].
(Dicţionar de neologisme)

PARTÍŢIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulţimi într-o clasă de submulţimi disjuncte două câte două şi a căror reuniune formează mulţimea dată. ♢ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

partíţie (diviziune, descompunere, împărţire) s. f. (sil. -ţi-e), art. partíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. partíţiei; pl. partíţii, art. partíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa par part parti partit

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie titie rtitie