particularitate
[Sinonime]
PARTICULARITÁTE, particularităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o fiinţă sau un lucru se deosebeşte de altele. – Din fr. particularité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARTICULARIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanţă particulară. /<fr. particularité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PARTICULARITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. [Cf. fr. particularité].
(Dicţionar de neologisme)
PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ♢ caracteristică, specific. (< fr. particularité)
(Marele dicţionar de neologisme)
particularitáte s. f., g.-d. art. particularităţii; pl. particularităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARTICULARITÁTE s. v. însuşire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Particularitate ≠ universalitate
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARTICULARIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanţă particulară. /<fr. particularité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ♢ caracteristică, specific. (< fr. particularité)
(Marele dicţionar de neologisme)
particularitáte s. f., g.-d. art. particularităţii; pl. particularităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARTICULARITÁTE s. v. însuşire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Particularitate ≠ universalitate
(Dicţionar de antonime)