partitiv dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcţii) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv.Articol partitiv = articol care se ataşează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARTITÍV ~ă (~i, ~e) gram. Care are funcţia de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziţie, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărţi].
(Dicţionar de neologisme)

PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părţi de propoziţie) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)
(Marele dicţionar de neologisme)

partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg. partitívă, pl. partitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

partitív s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părţiţív adj. m. (înv.; despre numeral) fracţionar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: pa par part parti partit

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv itiv titiv rtitiv