pască dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁSCĂ, păşti, s.f. 1. Cozonac tradiţional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paşti de către creştinii ortodocşi. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioşilor în ziua de Paşti; paşti (2). 2. Preparat alimentar tradiţional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subţiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paştilor în loc de pâine. – Lat. pascha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁŞCĂ, păşti, s.f. (Reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă. – Din ucr. pačka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAŞTE1, pasc, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreţine, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la păşune; a păstori, a păşuna. ♢ Expr. (Fam.) Ce paşti aici? se spune ca mustrare celui care nu şi-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paşte muştele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paşte (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paşte pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâştele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenţia că-şi permite prea multe. ♢ Compus: paşte-vânt s.m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverenţă, a ameninţa dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neaşteptate; a pândi. ♢ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paşte pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l ameninţa pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁSCĂ păşti f. 1) Cozonac (cu brânză, stafide etc.) făcut de creştinii ortodocşi cu ocazia sărbătorilor de Paşti. 2) Turtă foarte subţire, preparată din aluat nedospit şi coaptă de mozaici cu ocazia sărbătorii de Paşti. [G.-D. păştii] /<lat. pascha, ngr. pásha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PÁŞTE pasc 1. tranz. 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde creşte. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a păşuna; a păstori. ♢ ~ pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A ameninţa ca o fatalitate. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a păşuna. /<lat. pascere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

páscă s.f. – 1. (Înv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascală. – 3. Cocătură pentru sărbătoarea de Paşti. – Var. înv. pashă. Mgr. πάσχα; der. prezintă dificultatea fonetică, dar există şi în păscălie (var. pascalie), s.f. (zodiac, calendar de lungă durată), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasă; din sl. provine numai var. înv. – Der. păscăli, vb. (a prezice timpul şi viitorul pe bază de zodiac, a ghici, a profetiza); păscălitor, s.m. (astrolog); păscuţă, s.f. (covrigel dat de pomană în Săptămîna Patimilor). – Cf. Paşte.
(Dicţionarul etimologic român)

páşte (pásc, păscút), vb. – 1. A păşuna. – 2. A păzi vitele la păscut. – 3. (Rar) A hrăni, a alimenta. – 4. A păstori o turmă de credincioşi. – 5. A ameninţa, a pîndi, a urmări. – Mr. pascu, păscut, paştire, megl. pascu, păscut. Lat. pascĕre (Puşcariu 1282; Candrea-Dens., 1353; REW 6263), cf. vegl. puoskro, it. pascere, logud. paskere, prov. paiser, cat. paixer, sp. pacer, port. pascer. După Şeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influenţe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paşte animalele nu înseamnă altceva decît „a aştepta supraveghind”. Der. păscare, s.f. (păscut; păşune; loc în care se aşteaptă şi se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, s.n. (păşunat); păscătoare, s.f. (Bucov., păşune); păscui, vb. (a presimţi, a bănui), din vb. paşte 5. – Cf. păstor, păşune.
(Dicţionarul etimologic român)

páscă s. f., g.-d. art. păştii; (cozonaci) pl. păşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páşcă (tutun) s. f., g.-d. art. păştii; pl. păşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páşte-vânt s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pasc, 1 pl. páştem
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÁSCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaicilor.)
(Dicţionar de sinonime)

PÁŞCĂ s. v. mahorcă, pachet.
(Dicţionar de sinonime)

PÁŞTE vb. 1. a păşuna. (Vitele ~ pe izlaz.) 2. a păstori, a păşuna, (înv. şi reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)
(Dicţionar de sinonime)

PÁŞTE vb. v. ameninţa, pândi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas pasc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca