pasiență
PASIÉNŢĂ, pasienţe, s.f. Combinare a cărţilor de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reuşita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorinţe. [Pr.: -si-en-. -Var.: (rar) pasénţă s.f., (înv.) pasiáns s.n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASIÉNŢ//Ă ~e f. Combinare a cărţilor de joc conform anumitor reguli pentru a se amuza sau pentru a ghici. /<ngr. pasiéntsa, fr. patience
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PASIÉNŢĂ s.f. (La pl.) Combinaţii (distractive) cu cărţi de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron. -si-en-, var. pasenţă s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].
(Dicţionar de neologisme)
PASIÉNŢĂ s. f. (pl.) combinaţii (distractive) cu cărţi de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)
(Marele dicţionar de neologisme)
pasiénţă s. f. (sil. -si-en-), g.-d. art. pasiénţei; pl. pasiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASIÉNŢ//Ă ~e f. Combinare a cărţilor de joc conform anumitor reguli pentru a se amuza sau pentru a ghici. /<ngr. pasiéntsa, fr. patience
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PASIÉNŢĂ s. f. (pl.) combinaţii (distractive) cu cărţi de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)
(Marele dicţionar de neologisme)
pasiénţă s. f. (sil. -si-en-), g.-d. art. pasiénţei; pl. pasiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)