pasivist
PASIVÍST, pasivişti, s.m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASIVÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană cuprinsă de pasivism. /pasiv + suf. ~ist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PASIVÍST s.m. Persoană stăpânită de pasivism. [Cf. it. passivista].
(Dicţionar de neologisme)
PASIVÍST, -Ă s. m. f. cel stăpânit de pasivism. (< it. passivista)
(Marele dicţionar de neologisme)
pasivíst s. m., pl. pasivíşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Pasivist ≠ activist
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASIVÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană cuprinsă de pasivism. /pasiv + suf. ~ist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PASIVÍST, -Ă s. m. f. cel stăpânit de pasivism. (< it. passivista)
(Marele dicţionar de neologisme)
pasivíst s. m., pl. pasivíşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Pasivist ≠ activist
(Dicţionar de antonime)