pasivizare

PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PASIVIZÁRE, pasivizări, s.f. (Chim.) Acţiunea de a (se) pasiviza şi rezultatul ei. – V. pasiviza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PASIVIZÁ vb. I. 1. refl. (Despre metale, aliaje) A rezista la acţiunea unor acizi concentraţi, a avea pasivitate (2). 2. tr. A face (un metal, un aliaj) să aibă pasivitate (2). [Cf. it. passivare].
(Dicţionar de neologisme)

PASIVIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) pasiviza; tratare prin fosfatare a unor metale înainte de vopsire pentru a le face pasive; pasivizaţie. [< pasiviza].
(Dicţionar de neologisme)

PASIVIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale, aliaje) a face să capete, a căpăta pasivitate (2). II. tr. a efectua transformarea pasivă a unei fraze active. III. refl. (despre cuvinte) a intra în vocabularul pasiv. (după fr. passiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

pasivizá vb., ind. prez. 1 sg. pasivizéz, 3 sg. şi pl. pasivizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizării; pl. pasivizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PASIVIZÁRE s. (CHIM.) pasivare.
(Dicţionar de sinonime)