pată dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁTĂ, pete, s.f. 1. Urmă lăsată pe suprafaţa unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafaţă pe care se întinde o astfel de urmă; substanţă care a lăsat această urmă. ♦ Porţiune diferit colorată pe un fond de o culoare mai mult sau mai puţin omogenă. 2. Porţiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare faţă de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate faţă de rest. 3. Porţiune de nuanţă diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ♢ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preţ defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă, atitudine, situaţie etc. reprobabilă, care ştirbeşte onoarea sau reputaţia cuiva; ruşine, stigmat. ♢ Loc. adj., adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂŢÍ, păţesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieşit din comun), a da peste ceva neaşteptat (şi neplăcut). ♢ Expr. A o păţi = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păţi cu cineva = a întâlni pe cineva care îţi produce neplăceri, a-şi găsi beleaua cu cineva. Din păţite = din experienţă. A fi păţit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienţă. (Fam.) Ce-ai păţit? = ce ţi s-a întâmplat de faci aşa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. şi intranz. (Înv. şi pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. şi: (pop.) pat] – Lat. pati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁTĂ péte f. 1) Loc murdărit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Porţiune de altă culoare pe o suprafaţă. ♢ ~ albă loc necercetat, necunoscut. A căuta (sau a găsi) pete în soare a căuta (sau a găsi) neajunsuri în lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau păsări) Parte a corpului unde părul sau penele sunt de altă culoare. 4) Marcă dezonorantă atribuită cuiva pentru mult timp. ♢ Fără (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihănit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂT//Á ~éz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputaţia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂT//Á mă ~éz intranz. A se acoperi (parţial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂŢ//Í ~ésc tranz. A avea de suferit, de îndurat (pe neaşteptate). ♢ Ce-ai păţit? ce ţi s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau pârli) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. /<lat. pati[ri]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătá (pătéz, pătát), vb. – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Lat. *pictāre „a picta”, cf. it. pittare „a şterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ctt, cf. Puşcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu iniţiala, cf. baptizāreboteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin lat. *pitta ‹ gr. πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turtă”, cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s.f. (urmă, porţiune colorată diferit de rest, nuanţă diferită; stigmat, ruşine); pătat, s.m. (dediţel de pădure); petiţă, s.f. (pată mică; măliniţă; peteşie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici „peteşie”.
(Dicţionarul etimologic român)

pátă s. f., g.-d. art. pétei; pl. péte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sânger-pătát s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. şi pl. păteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fotóliu-pat s. n. [-liu pron. -liu], pl. fotólii-pat
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păţésc, imperf. 3 sg. păţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâţă, pâţe, s.f. (reg.) scamă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÁTĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sânge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, maculă. (~ mare de cerneală pe hârtie.) 3. (prin Ban. şi Transilv.) şargă. (Calul are o ~ neagra pe grumaz.) 4. (ANAT.) pată galbenă v. macula lutea.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. v. smălţa.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.
(Dicţionar de sinonime)

PĂŢÍ vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. v. îndura.
(Dicţionar de sinonime)

PAT CÁLD s. v. pătul, răsadniţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata