patentare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenţie. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oţel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenţă mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATENTÁRE, patentări, s.f. Acţiunea de a patenta şi rezultatul ei. – V. patenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PATENT//Á1 ~éz tranz. 1) (invenţii, descoperiri etc.) A recunoaşte în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oţel) A supune unui tratament termic (în vederea obţinerii unei rezistenţe mai mari). /<fr. patenter, germ. patentieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PATENT//Á2 ~éz tranz. (negustori sau liber-profesionişti) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, germ. patentieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oţel pentru a-i da o rezistenţă mecanică mare. [< fr. patenter].
(Dicţionar de neologisme)

PATENTÁRE s.f. Acţiunea de a patenta şi rezultatul ei; brevetare. [< patenta].
(Dicţionar de neologisme)

PATENTÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oţel pentru a-i da o rezistenţă mecanică mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

patentá vb., ind. prez. 1 sg. patentéz, 3 sg. şi pl. patenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patentáre s. f., g.-d. art. patentării; pl. patentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PATENTÁ vb. v. breveta.
(Dicţionar de sinonime)

PATENTÁRE s. v. brevetare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pate paten patent

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare