patina dex - definiţie, sinonime, conjugare
PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa agenţilor atmosferici, obiectele sau construcţiile de metal, de lemn, de piatră etc. şi care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATÍNĂ2, patine, s.f. 1. Obiect de metal format dintr-o şină şi elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ♢ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotiţe şi cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, şi care permite deplasarea pe sol în mişcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ♢ Patină de ascensor = şină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheaţă cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roţile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu puteaînainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcţia de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafaţă lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATÍNĂ1 f. 1) Strat subţire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafaţa obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafaţa unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influenţa factorilor atmosferici. /<fr. patine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATÍN//Ă2 ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheaţă. ♢ ~ cu role patină prevăzută cu rotiţe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obişnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mişcări alternative de translaţie. [G.-D. patinei] /<fr. patin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PATIN//Á1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheaţă; a face patinaj. 2) (despre roţile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderenţă la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafaţă netedă şi lucioasă. 4) (despre piese de maşini) A aluneca pe suprafaţa altei piese; a glisa. /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PATIN//Á2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PATIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATÍNĂ1 s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei şine, montat sau ataşat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. [< fr. patin].
(Dicţionar de neologisme)

PATÍNĂ2 s.f. Strat subţire care apare sub influenţa agenţilor atmosferici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheaţă etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].
(Dicţionar de neologisme)

PATÍNĂ1 s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină. (după fr. patin)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATÍNĂ2 s. f. 1. strat subţire format sub acţiunea factorilor climatici pe suprafaţa obiectelor sau a construcţiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc. ♢ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patínă (strat pe suprafaţa unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patiná (a căpăta patină, a se da pe gheaţă) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. şi pl. patineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.
(Dicţionar de sinonime)

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzitură. (~ pe suprafaţa unui obiect.)
(Dicţionar de sinonime)

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pati patin

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina atina