patinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheaţă cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roţile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu puteaînainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcţia de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafaţă lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÁT1 s.n. Faptul de a patina2. – V. patina2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÁT2, -Ă, patinaţi, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patină1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PATIN//Á1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheaţă; a face patinaj. 2) (despre roţile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderenţă la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafaţă netedă şi lucioasă. 4) (despre piese de maşini) A aluneca pe suprafaţa altei piese; a glisa. /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PATIN//Á2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PATIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheaţă etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁT s.n. Patinare. [< patina].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁT, -Ă adj. Acoperit cu patină2 [în DN]. [< patină2 [în DN]].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc. ♢ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

patiná (a căpăta patină, a se da pe gheaţă) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. şi pl. patineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patinát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pati patin patina

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat tinat atinat