patinoare

PATINOÁR, patinoare, s.n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s.m. şi f. (Ieşit din uz) Patinator. – Din fr. patineur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATINOÁR ~e n. Teren acoperit cu gheaţă pe care se patinează. /<fr. patinoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATINOÁR s.n. Teren (amenajat special) pentru patinaj. [Pron. -noar. / < fr. patinoire].
(Dicţionar de neologisme)

PATINÓR, -OÁRE s.m. şi f. (Rar) Patinator. [Cf. fr. patineur].
(Dicţionar de neologisme)

PATINOÁR s. n. teren special pentru patinaj. (< fr. patinoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

patinoár s. n., pl. patinoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patinór s. m., pl. patinóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patinoáre s. f., g.-d. art. patinoárei; pl. patinoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PATINOÁR s. patinaj. (S-au cunoscut la ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PATINÓR s. v. patinator.
(Dicţionar de sinonime)