patogen
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecţii; purtător de boli. – Din fr. pathogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATOGÉN ~ă (~i, ~e) Care provoacă patologii; generator de boli. Agent ~. /<fr. pathogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PATOGÉN, -Ă adj. (Despre microbi, agenţi etc.) Care provoacă infecţii. [< fr. pathogène, cf. gr. pathos – boală, gennan – a produce].
(Dicţionar de neologisme)
PATOGÉN, -Ă adj. referitor la boală; care provoacă boli. (< fr. pathogène)
(Marele dicţionar de neologisme)
patogén adj. m., pl. patogéni; f. sg. patogénă, pl. patogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATOGÉN ~ă (~i, ~e) Care provoacă patologii; generator de boli. Agent ~. /<fr. pathogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PATOGÉN, -Ă adj. referitor la boală; care provoacă boli. (< fr. pathogène)
(Marele dicţionar de neologisme)
patogén adj. m., pl. patogéni; f. sg. patogénă, pl. patogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)