PATRÍŢĂ, patriţe, s.f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriţă şi al cărei relief constituie negativul obiectului matriţat. 2. Piesă a maşinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic şi cu ajutorul căreia se obţine matriţa necesară la turnatul literelor şi al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATRÍŢĂ s.f. Piesă componentă a unei matriţe care apasă asupra materialului. [< germ. Patrize, rus. patriţa].
(Dicţionar de neologisme)
PATRÍŢĂ s. f. piesă componentă a unei matriţe care apasă materialul. (< germ. Patrize)
(Marele dicţionar de neologisme)
patríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. patríţei; pl. patríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pătríţă s.f. (reg.) pătrime.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PATRÍŢĂ s. (TIPOGR.) (rar) ştempel.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATRÍŢĂ s.f. Piesă componentă a unei matriţe care apasă asupra materialului. [< germ. Patrize, rus. patriţa].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
patríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. patríţei; pl. patríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pătríţă s.f. (reg.) pătrime.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PATRÍŢĂ s. (TIPOGR.) (rar) ştempel.
(Dicţionar de sinonime)