patrie dex - definiţie, sinonime, conjugare

patrie

[Sinonime]
PÁTRIE, patrii, s.f. 1. Mediu politic, social şi cultural în care îşi desfăşoară viaţa şi lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; ţară în care s-a născut cineva şi al cărei cetăţean este. ♢ Patrie-mamă (sau -mumă) = ţară din care s-a desprins o altă ţară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate naţională, de limbă, cultură, etc. ♦ Oraşul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baştină. ♦ Ţară în care cineva se stabileşte definitiv, fără să-i aparţină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetăţean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁTRI//E ~i f. 1) Teritoriu care istoriceşte aparţine unui popor şi unde acesta trăieşte. 2) Ţară în care s-a născut, în care trăieşte şi al cărei cetăţean este cineva. 3) Loc unde s-a născut şi trăieşte cineva; pământ natal; ţară; baştină. 4) Regiune de unde îşi trage originea un anumit soi de plante sau de animale; baştină. 5) Loc unde a luat naştere ceva important istoriceşte. ~a teoriei atracţiei universale este Anglia. [G.-D. patriei; Sil. -tri-e] /<lat. patria, fr. patrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pátrie (pátrii), s.f. – Ţară, pămînt, loc de baştină. – Mr. patrie. Fr. patrie, it. patria (Muste, jumătatea sec. XVIII). E dubletul lui patridă, s.f. (înv. şi ironic, patrie; Grecia), din ngr. παρτίδα, sec. XVIII (Gáldi 223). – Der. patriot, s.m., din ngr. παρτιώτης; patriotic, adj., din fr. patriotique; patriotism, s.n., din fr. patriotisme.
(Dicţionarul etimologic român)

PÁTRIE s.f. 1. Ţară unde s-a născut cineva, ţară de baştină. 2. Loc unde s-a născut cineva, loc de baştină; oraş, ţinut, pământ natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. Loc unde a luat naştere sau s-a dezvoltat o ştiinţă, o artă etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie].
(Dicţionar de neologisme)

PÁTRIE s. f. 1. ţara unde s-a născut şi trăieşte cineva; loc de baştină; pământ natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei ştiinţe, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

pátrie s. f. (sil. -tri-e), art. pátria (sil. -tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (sil. -tri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÁTRIE s. ţară, (înv. şi pop.) moşie, (pop. şi poetic) glie, (înv.) naştere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat patr patri

Cuvinte se termină cu literele: ie rie trie atrie