PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii şi cultului creştin, completând Biblia şi studiind viaţa, opera şi concepţia părinţilor Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinţii Bisericii; care ţine de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATRÍSTIC, -Ă adj. Care ţine de patristică. [Cf. fr. patristique].
(Dicţionar de neologisme)
PATRÍSTICĂ s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creştine, operelor şi vieţii marilor sfinţi, aşa-numiţii părinţi ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique].
(Dicţionar de neologisme)
PATRÍSTIC, -Ă I. adj. care ţine de patristică. II. s. f. disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creştine, operelor şi vieţii marilor sfinţi; patrologie (1). (< fr. patristique)
(Marele dicţionar de neologisme)
patrístic adj. m. (sil. -tris-), pl. patrístici; f. sg. patrístică, pl. patrístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
patrístică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. patrísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PATRÍSTICĂ s. (BIS.) patrologie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PATRÍSTIC, -Ă adj. Care ţine de patristică. [Cf. fr. patristique].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
PATRÍSTIC, -Ă I. adj. care ţine de patristică. II. s. f. disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creştine, operelor şi vieţii marilor sfinţi; patrologie (1). (< fr. patristique)
(Marele dicţionar de neologisme)
patrístic adj. m. (sil. -tris-), pl. patrístici; f. sg. patrístică, pl. patrístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
patrístică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. patrísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PATRÍSTICĂ s. (BIS.) patrologie.
(Dicţionar de sinonime)