patron dex - definiţie, sinonime, conjugare

patron

[Sinonime]
PATRÓN1, patroane, s.n. 1. Cartuş (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porţelan care conţine firul fuzibil al unei siguranţe electrice; buşon (2). 3. Schiţă pentru indicarea modului de legare a firelor şi a ordinii operaţiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S.m. şi f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S.m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberţii săi. 3. S.m. şi f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporaţii sau al unei comunităţi care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuieşte un sfânt şi pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATR//ÓN1 ~oáne n. 1) Tub metalic sau de carton care conţine o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATR//ÓN2 ~oánă (~óni, ~oáne) m. şi f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecţie oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiţi clienţi. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care foloseşte muncitori salariaţi. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivităţi care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

patrón (patróni), s.m. – 1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (S.n.) Tipar. – 3. (S.n.) Cartuş. Fr. patron şi, cu ultimul sens, din germ. Patrone. – Der. patroană, s.f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s.n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s.n. (drept de a numi o persoană într-o funcţie ecleziastică; patronaj); patrontaş, s.n. (cartuşieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

PATRÓN s.n. 1. Cartuş. 2. (Rar) Tipar după care se croieşte un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o ţesătură. 3. Buşon (2). [< fr. patron].
(Dicţionar de neologisme)

PATRÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienţii săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberaţi. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerţ, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunităţi etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].
(Dicţionar de neologisme)

PATRÓN1 s. n. 1. cartuş. 2. tipar după care se croieşte un obiect de îmbrăcăminte. ♢ desen, model după care se execută o ţesătură. 3. buşon (2). (< germ. Patrone)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATRÓN2, -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberţii şi cu clienţii săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunităţi etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susţinător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)
(Marele dicţionar de neologisme)

patrón (persoană) s. m. (sil. -tron), pl. patróni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patrón (cartuş, buşon, schiţă-program, tipar) s. n. (sil. -tron), pl. patroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PATRÓN s. 1. stăpân, (englezism) boss, (pop.) jupân. (Are un ~ foarte aspru.) 2. (înv.) praznic. (Îşi serbează azi ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)

PATRÓN s. 1. v. buşon fuzibil. 2. puşcătură.
(Dicţionar de sinonime)

PATRÓN s. v. cartuş, glonţ, potricală, preducea, tipar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat patr patro

Cuvinte se termină cu literele: on ron tron atron