patru
[Sinonime]
PÁTRU num. card., s.n. 1. Num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între trei şi cinci şi care se indică prin cifrele 4 şi IV. ♢ (Cu valoare adjectivală) Patru scaune. ♢ Patru clase = (în vechea organizare a învăţământului) a) învăţământul elementar; b) cursul inferior al liceului. ♢ Expr. A vorbi (cu cineva) între patru ochi (sau între patru pereţi) = a vorbi (cu cineva) în taină, fără matori. În (cele) patru zări (sau colţuri, vânturi etc.) = în toate direcţiile; pretutindeni. ♢ (Cu elipsa substantivului determinat) (Loc. adv.) Cât patru = depăşind limitele obişnuite; foarte mult. În patru = a) în patru părţi egale, în sferturi; b) din patru elemente asemănătoare. (Expr.) A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenţie, a se păzi bine. A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuţios, a se ocupa de ceva cu minuţiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. (Fam.) A face pe dracu-n patru = a-şi da toată silinţa, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilităţile pentru a izbuti într-o acţiune. ♢ (Substantivat, m.) Scrie un patru pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Pavilionul patru. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) Să mănânci de patru ori. ♢ (Intră în componenţa num. multiplicativ) De patru ori pe atâta. ♢ (Intră în componenţa num. distributiv) Merg câte patru. 2. S.n. Semn grafic care reprezintă numărul patru (1); notă indicată prin acest semn. – Lat. quattuor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁTRU1 num. card. 1) Trei plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al patrulea; a patra. /<lat. quattuor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁTRU2 m. 1) Număr constând din patru unităţi. Adună ~ cu trei. 2) Cifra 4 sau IV. ♢ Cu ochii în ~ foarte atent. Între ~ ochi (sau pereţi) în mare taină; fără martori. A despica (sau a tăia) firul (de păr) în ~ (sau în şapte, în nouă) a cerceta foarte amănunţit. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. quatuor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pátru num. – Cifra de după trei. – Mr., megl. patru, istr. pǫtru. Lat. quattuor (Puşcariu 1289; Candrea-Dens., 1361; REW 6945), cf. it. quattro, fr. quatre, sp. cuatro. – Der. al patrulea, num.; patruzeci, num.; împătri, vb. (a înmulţi cu patru); pătrar (var. pătrărel), s.m. (cal de patru ani); pătrar, s.n. (sfert); pătrare, s.f. (Mold., sfert; Trans., măsură de capacitate de circa patru litri), pe care Pascu, Beiträge, 22, îl derivă din lat. *quartāria; pătrat (var. patrat), s.n. (formă geometrică cu laturi egale); pătrăţele, s.f. pl. (pătrate mici); pătrime, s.f. (a patra parte); pătrişor, s.m. (pătrat de tipar); patrulater, s.n. (poligon cu patru laturi), după fr. quadrilatère, de unde şi Cadrilater, s.m. (regiune din S. Dobrogei, aparţinînd României între 1913 şi 1940).
(Dicţionarul etimologic român)
pátru súte num. (sil. -tru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pátru num. (sil. -tru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÁTRU s. (arg.) scaun, scăunaş, ştar. (A luat un ~ la fizică.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁTRU1 num. card. 1) Trei plus unu. 2) (cu valoare de num. ord.) Al patrulea; a patra. /<lat. quattuor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pátru num. – Cifra de după trei. – Mr., megl. patru, istr. pǫtru. Lat. quattuor (Puşcariu 1289; Candrea-Dens., 1361; REW 6945), cf. it. quattro, fr. quatre, sp. cuatro. – Der. al patrulea, num.; patruzeci, num.; împătri, vb. (a înmulţi cu patru); pătrar (var. pătrărel), s.m. (cal de patru ani); pătrar, s.n. (sfert); pătrare, s.f. (Mold., sfert; Trans., măsură de capacitate de circa patru litri), pe care Pascu, Beiträge, 22, îl derivă din lat. *quartāria; pătrat (var. patrat), s.n. (formă geometrică cu laturi egale); pătrăţele, s.f. pl. (pătrate mici); pătrime, s.f. (a patra parte); pătrişor, s.m. (pătrat de tipar); patrulater, s.n. (poligon cu patru laturi), după fr. quadrilatère, de unde şi Cadrilater, s.m. (regiune din S. Dobrogei, aparţinînd României între 1913 şi 1940).
(Dicţionarul etimologic român)
pátru súte num. (sil. -tru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pátru num. (sil. -tru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÁTRU s. (arg.) scaun, scăunaş, ştar. (A luat un ~ la fizică.)
(Dicţionar de sinonime)