patrula dex - definiţie, sinonime, conjugare
PATRÚLĂ, patrule, s.f. Subunitate militară care îndeplineşte o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ♢ Patrulă de aviaţie = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. p a t r o u i l l e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRÚL//Ă ~e f. Grup de militari care circulă pe un traseu având misiunea de supraveghere sau de recunoaştere. /<germ. Patrulle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PATRUL//Á ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

patrúlă (patrúle), s.f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj. – Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).
(Dicţionarul etimologic român)

PATRÚLĂ s.f. Mic detaşament militar însărcinat cu recunoaşterea terenului, a poziţiilor, a mişcărilor ianmicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formaţie de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].
(Dicţionar de neologisme)

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaştere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].
(Dicţionar de neologisme)

PATRÚLĂ s. f. 1. mic detaşament militar însărcinat cu recunoaşterea terenului, a poziţiilor, a mişcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formaţie de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)
(Marele dicţionar de neologisme)

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

patrúlă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. şi pl. patruleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PATRÚLĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat patr patru patrul

Cuvinte se termină cu literele: la ula rula trula atrula