pauză dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁUZĂ, pauze, s.f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acţiuni, a unei mişcări, a unei activităţi; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ♢ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La şcoală) Recreaţie1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale şi durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuaţie pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părţi deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁUZ//Ă ~e f. 1) Întrerupere temporară a unei activităţi; recreaţie; odihnă; răgaz; repaus. 2) Perioadă de trecere în timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea melodiei şi durata de tăcere. 4) lingv. Semn de punctuaţie constând dintr-o bară care indică o oprire (puţin mai mare decât la virgulă) în timpul lecturii sau care deosebeşte două părţi diferite ale aceluiaşi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păúză (-ze), s.f. – Par, prăjină. – Var. (Olt.) păuş, (Mold.) pazie. Sb. *pauz, cf. pauznica „şipcă, leaţ”, sl. ąza „legătură”. În Munt. şi Olt.
(Dicţionarul etimologic român)

PÁUZĂ s.f. 1. Întrerupere momentană a unei acţiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indică o întrerupere de o anumită durată a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuaţie de forma unei liniuţe orizontale, folosit pentru a arăta o oprire în lectură; timpul de oprire cerut de respiraţie la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause].
(Dicţionar de neologisme)

PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acţiuni. ♢ reacţie (2). ♢ antract. 2. semn convenţional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuaţie (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respiraţie la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
(Marele dicţionar de neologisme)

páuză s. f. (sil. pa-u-), g.-d. art. páuzei; pl. páuze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păuzá, păuzéz, vb. I (înv. şi reg.) 1. a se odihni, a se repauza, a poposi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

păúză, păúze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se aşază pe vârful stogului de fân sau pe acoperişurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÁUZĂ s. 1. repaus. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 2. v. recreaţie. (Elevii ies în ~.) 3. v. antract. (În ~ unui spectacol.) 4. v. întrerupere. 5. suspensie. (Momente de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂÚZĂ s. v. momâie, sperietoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pau pauz

Cuvinte se termină cu literele: za uza auza