PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAVATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de pavaj. /a pava + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PAVATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor].
(Dicţionar de neologisme)
PAVATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la pavaje. (< pava + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
pavatór s. m., pl. pavatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pavatoáre s. f., g.-d. art. pavatoárei; pl. pavatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PAVATÓR s. v. pietrar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAVATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de pavaj. /a pava + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PAVATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la pavaje. (< pava + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
pavatór s. m., pl. pavatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pavatoáre s. f., g.-d. art. pavatoárei; pl. pavatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PAVATÓR s. v. pietrar.
(Dicţionar de sinonime)