peceneg dex - definiţie, sinonime, conjugare

peceneg

PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (La m. pl.) Populaţie migratoare din familia populaţiilor turcice, care a trecut în migraţiune prin estul şi sud-estul Europei, între sec. IX şi XI; (şi la sg.) persoană care aparţine acestui popor. 2. Adj. Care aparţine pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PECENÉ//G1 ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparţinea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PECENÉ//G2 ~gi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârşitul sec. IX-XI au migrat spre ţărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pe pec pece pecen pecene

Cuvinte se termină cu literele: eg neg eneg ceneg eceneg