pecete dex - definiţie, sinonime, conjugare

pecete

[Sinonime]
PECÉTE, peceţi, s.f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă este gravată o monogramă, o emblemă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate şi de integritate; sigiliu; p. ext. ştampilă. 2. Ceară roşie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceţi (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ♢ Expr. Închis (sau ferecat) cu şapte peceţi = cu neputinţă de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat. 3. (Înv. şi reg.) Aprobare, rezoluţie sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Var.: pecétie s.f.] – Din sl. pečatĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PECÉ//TE ~ţi f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme şi inscripţii şi care se aplică pe documente (spre a le autentifica); ştampilă. 2) Semn imprimat cu un astfel de obiect. ♢ Închis (sau ferecat) cu şapte ~ţi imposibil de aflat; de nepătruns. 3) fig. Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă. [G.-D. peceţii] /<sl. peţati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pecétea-lui-Sólomon (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pecéte s. f., art. pecétea, g.-d. art. pecéţii; pl. pecéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PECETEA-LUI-SÓLOMON s. v. coada-cocoşului.
(Dicţionar de sinonime)

PECÉTE s. v. ştampilă.
(Dicţionar de sinonime)

PECÉTE s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn, simbol, specific, stigmat, trăsătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pec pece pecet

Cuvinte se termină cu literele: te ete cete ecete