pedestru dex - definiţie, sinonime, conjugare

pedestru

[Sinonime]
PEDÉSTRU, -Ă, pedeştri, -stre, adj., s.m. 1. Adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătoreşte pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. S.m. (Înv.) Pieton. 3. Adj. (Despre soldaţi, trupe etc.) Care se deplasează sau care acţionează (în luptă) pe jos. 4. S.m. (Înv.) Infanterist. – Lat. pedester, -tris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PEDÉ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) şi substantival 1) rar (despre persoane) Care merge pe jos. 2) (despre ostaşi) Care se deplasează şi luptă pe jos. /<lat. pedester, ~tris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pedéstru (pedéstră), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. şi V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Puşcariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d şi pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaştem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăţi, prezenţa în mr., sensul popular din Trans. şi expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanţa militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraş, s.m. (drumeţ, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s.f. (infanterie).
(Dicţionarul etimologic român)

PEDÉSTRU, -Ă adj. 1. care merge, călătoreşte pe jos. 2. (peior.) lipsit de inteligenţă, prost. ♢ (despre stil) fără valoare, simplu, prozaic. (< lat. pedester, -tris)
(Marele dicţionar de neologisme)

pedéstru adj. m., s. m., pl. pedéştri; f. sg. pedéstră, pl. pedéstre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PEDÉSTRU adj. v. şchiop.
(Dicţionar de sinonime)

PEDÉSTRU s. v. infanterist, pieton, trecă-tor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pedestrucălăreţ
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe ped pede pedes pedest

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru estru destru