pelagros
PELAGRÓS, -OÁSĂ, pelagroşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine pelagrei, privitor la pelagră, cauzat de pelagră. 2. S.m. şi f., adj. (Om) bolnav de pelagră. – Din fr. pellagreux.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PELAGR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care ţine de pelagră; propriu pelagrei. 2) Care este provocat de pelagră. 3) şi substantival Care suferă de pelagră. /<fr. pellagreux
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s.m. şi f. (Suferind) de pelagră. [Cf. fr. pellagreux].
(Dicţionar de neologisme)
PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de pelagră. (< fr. pellagreux)
(Marele dicţionar de neologisme)
pelagrós adj. m., s. m. (sil. -gros), pl. pelagróşi; f. sg. pelagroásă, pl. pelagroáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PELAGR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care ţine de pelagră; propriu pelagrei. 2) Care este provocat de pelagră. 3) şi substantival Care suferă de pelagră. /<fr. pellagreux
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de pelagră. (< fr. pellagreux)
(Marele dicţionar de neologisme)
pelagrós adj. m., s. m. (sil. -gros), pl. pelagróşi; f. sg. pelagroásă, pl. pelagroáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)