peltici dex - definiţie, sinonime, conjugare
PELTÍC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rosteşte defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PELTICÍ, pelticesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni peltic; p. ext. a vorbi cu greutate, neclar (ca un peltic). – Din peltic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PELTÍ//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care rosteşte cu greu şi neclar unele consoane; cepeleag. 2) (despre vorbire) Care trădează o rostire defectuoasă. /<turc. peltek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PELTIC//Í mă ~ésc intranz. rar 1) (despre persoane) A fi peltic; a vorbi rostind cu greu şi denaturând unele sunete (c, ş, j etc.). 2) A vorbi cu greutate şi neclar (ca un peltic). /Din peltic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

peltíc (peltícă), adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Şeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek. – Der. pelticie, s.f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s.f. (vorbire peltică).
(Dicţionarul etimologic român)

peltíc adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícă, pl. peltíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pelticésc, imperf. 3 sg. pelticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pelticeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PELTÍC adj. sâsâit, (Mold. şi Transilv.) cepeleag, (Transilv. şi Olt.) şişcav. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pel pelt pelti peltic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici tici ltici eltici