pendul dex - definiţie, sinonime, conjugare

pendul

[Sinonime]
PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mişcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendúlă s.f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENDÚL ~e n. 1) Corp solid suspendat care, sub acţiunea unei forţe, poate oscila în jurul unui punct sau al unei axe fixate. 2) Dispozitiv care, oscilând, reglează funcţionarea unui mecanism. /<fr. pendule, lat. pendulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENDÚL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus].
(Dicţionar de neologisme)

PENDÚL s. n. 1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument. 2. element de rezemare cu două articulaţii, folosit la poduri. 3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. (< fr. pendule, lat. pendulus)
(Marele dicţionar de neologisme)

pendúl (dispozitiv care oscilează) s. n., pl. pendúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PENDÚL s. pendul compus = pendul fizic; pendul fizic v. pendul compus; pendul matematic = pendul simplu; pendul simplu v. pendul matematic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pen pend pendu

Cuvinte se termină cu literele: ul dul ndul endul