pendulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mişcări oscilatorii (lente) de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) a se legăna, a se mişca alternativ într-o parte şi alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece uşor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENDULÁRE, pendulări, s.f. Acţiunea de a pendula şi rezultatul ei; oscilaţie a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul faţă de poziţia de echilibru; legănare. ♦ Variaţie lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referinţă. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mişcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. p e n d u l a i r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PENDUL//Á ~éz intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mişcare) A se mişca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a şovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENDULÁR ~ă (~i, ~e) (despre mişcări) Care ţine de pendul; propriu pendulelor. /pendul + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENDULÁ vb. I. intr. A avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărât. [Cf. it. pendolare].
(Dicţionar de neologisme)

PENDULÁRE s.f. Acţiunea de a pendula şi rezultatul ei; oscilare. [< pendula].
(Dicţionar de neologisme)

PENDULÁR, -Ă adj. Care are o mişcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire].
(Dicţionar de neologisme)

PENDULÁ vb. intr. a avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziţia de echilibru. ♢ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ♢ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)
(Marele dicţionar de neologisme)

PENDULÁR, -Ă adj. care are o mişcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. şi pl. penduleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

penduláre s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pendulár adj. m., pl. pendulári; f. sg. penduláră, pl. penduláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PENDULÁ vb. v. balansa.
(Dicţionar de sinonime)

PENDULÁRE s. v. balansare.
(Dicţionar de sinonime)

PENDULÁR adj. v. oscilatoriu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pen pend pendu pendul

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare dulare