penel

PENÉL, peneluri, s.n. Pensulă mică, cu păr fin şi suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENÉL ~uri n. 1) Pensulă mică cu care se pictează. 2) fig. Măiestrie artistică a unui pictor; stil propriu unui pictor. /<it. pennelo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENÉL s.n. Pensulă mică folosită în pictură. ♦ (Fig.) Stil, manieră de a picta. [Pl. -luri, -le. / < it. pennello].
(Dicţionar de neologisme)

PENÉL s. n. 1. pensulă mică, în pictură. 2. (fig.) stil, manieră de a picta. (< it. pennello)
(Marele dicţionar de neologisme)

penél s. n., pl. penéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PENÉL s. (PICT.) (rar) pană.
(Dicţionar de sinonime)