penetrare

PENETRÁ, penetrez, vb. I. Tranz. şi intranz. (Livr.) A pătrunde. – Din fr. pénétrer, lat. penetrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENETRÁRE, penetrări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a penetra şi rezultatul ei. – V. penetra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PENETR//Á ~éz 1. tranz. (medii, obiecte sau organisme) A parcurge dintr-o parte în alta; a străbate. 2. intranz. A intra (într-un mediu), avansând cu greu; a pătrunde; a răzbate; a răzbi. /<fr. pénétrer, lat. penetrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENETRÁ vb. I. tr. A pătrunde, a trece prin. [Cf. fr. pénétrer, it., lat. penetrare].
(Dicţionar de neologisme)

PENETRÁRE s.f. Acţiunea de a penetra şi rezultatul ei; penetraţie, penetranţă. [< penetra].
(Dicţionar de neologisme)

PENETRÁ vb. tr. a pătrunde, a străbate, a trece prin. (< fr. pénétrer, lat. penetrare)
(Marele dicţionar de neologisme)

penetrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. penetréz, 3 sg. şi pl. penetreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

penetráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. penetrării; pl. penetrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PENETRÁ vb. v. pătrunde, răzbate, răzbi, străbate, străpunge, trece.
(Dicţionar de sinonime)

PENETRÁRE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, tre-cere.
(Dicţionar de sinonime)