penitent dex - definiţie, sinonime, conjugare

penitent

PENITÉNT, -Ă, penitenţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Credincios care se supune penitenţei (1). 2. adj. Care aparţine penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENITÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană supusă unei penitenţe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENITÉNT, -Ă s.m. şi f. Cel care se căieşte, care face penitenţă; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens].
(Dicţionar de neologisme)

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitenţă; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens)
(Marele dicţionar de neologisme)

penitént s. m.. adj. m., pl. peniténţi; f. sg. peniténtă, pl. peniténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pe pen peni penit penite

Cuvinte se termină cu literele: nt ent tent itent nitent