pensă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÉNSĂ, pense, s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două braţe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanţe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuţită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENSÁ, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (şi a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÉNS//Ă ~e f. 1) Instrument de metal format din două braţe unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mâna. 2) Cută interioară făcută la o haină pentru a-i diminua dimensiunile şi a-i da o anumită formă. /<fr. pince
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PENS//Á ~éz tranz. 1) (mai ales fire de păr de pe unele porţiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de îmbrăcăminte) A înzes-tra cu pense. /<fr. pincer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÉNSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două braţe unite la unul dintre capete, care serveşte pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleştilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strânge].
(Dicţionar de neologisme)

PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca şi a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].
(Dicţionar de neologisme)

PÉNSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două braţe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleştilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince)
(Marele dicţionar de neologisme)

PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca şi a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)
(Marele dicţionar de neologisme)

pénsă s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pensá vb., ind. prez. 1 sg. penséz, 3 sg. şi pl. penseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pe pen pens

Cuvinte se termină cu literele: sa nsa ensa