PENSIONÁ, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiţii determinate de lege, acordându-i pensie. ♦ Refl. A ieşi la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PENSIONÁR, -Ă, pensionari, -e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva; [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PENSION//Á ~éz tranz. 1) A face să se pensioneze; a trimite la pensie. 2) A susţine cu pensie. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PENSION//Á mă ~éz intranz. A ieşi la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PENSIONÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care primeşte pensie. 2) Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. 3) Persoană aflată în pensiune la cineva. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionnaire, germ. Pensionär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PENSIONÁ vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieşi la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].
(Dicţionar de neologisme)
PENSIONÁR, -Ă s.m. şi f. 1. Cel care primeşte o pensie. 2. Cel care este întreţinut, îngrijit într-un ospiciu, într-un azil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. pensionnaire].
(Dicţionar de neologisme)
PENSIONÁ vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieşi la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)
(Marele dicţionar de neologisme)
PENSIONÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care primeşte o pensie. 2. cel întreţinut într-un ospiciu sau azil. 3. deţinut într-o închisoare. 4. persoană care stă în pensiune la cineva. (< fr. pensionnaire, germ. Pensionär)
(Marele dicţionar de neologisme)
pensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionéz, 3 sg. şi pl. pensioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pensionár s. m. (sil. -si-o-), pl. pensionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pensionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. pensionárei; pl. pensionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PENSIONÁR s. (reg.) pensionist. (Un batrân ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PENSIONÁR s. v. arestat, condamnat, deţinut, întemniţat, ocnaş, osândit, prizonier, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PENSIONÁR, -Ă, pensionari, -e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva; [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PENSION//Á mă ~éz intranz. A ieşi la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PENSIONÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care primeşte pensie. 2) Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. 3) Persoană aflată în pensiune la cineva. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionnaire, germ. Pensionär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PENSIONÁ vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieşi la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].
(Dicţionar de neologisme)
PENSIONÁR, -Ă s.m. şi f. 1. Cel care primeşte o pensie. 2. Cel care este întreţinut, îngrijit într-un ospiciu, într-un azil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. pensionnaire].
(Dicţionar de neologisme)
PENSIONÁ vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieşi la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)
(Marele dicţionar de neologisme)
PENSIONÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care primeşte o pensie. 2. cel întreţinut într-un ospiciu sau azil. 3. deţinut într-o închisoare. 4. persoană care stă în pensiune la cineva. (< fr. pensionnaire, germ. Pensionär)
(Marele dicţionar de neologisme)
pensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionéz, 3 sg. şi pl. pensioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pensionár s. m. (sil. -si-o-), pl. pensionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pensionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. pensionárei; pl. pensionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PENSIONÁR s. (reg.) pensionist. (Un batrân ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PENSIONÁR s. v. arestat, condamnat, deţinut, întemniţat, ocnaş, osândit, prizonier, puşcăriaş.
(Dicţionar de sinonime)