pentacord dex - definiţie, sinonime, conjugare

pentacord

PENTACÓRD, pentacorduri, s.n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [Pl. şi: pentacorde] – Din fr. pentacorde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENTACÓRD ~uri n. 1) (în antichitate) Liră cu cinci coarde. 2) Ansamblu de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. /<fr. pentacorde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENTACÓRD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă].
(Dicţionar de neologisme)

PENTACÓRD s. n. 1. instrument cu cinci coarde, în Grecia antică, asemănător unei lire. 2. (muz.) sistem de cinci sunete succesive, formând o cvintă perfectă. (< fr. pentacorde, lat. pentachrodus)
(Marele dicţionar de neologisme)

pentacórd s. n., pl. pentacórduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pe pen pent penta pentac

Cuvinte se termină cu literele: rd ord cord acord tacord