pentagramă

PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s.f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colţuri, considerată de antici ca simbol al perfecţiunii şi folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PENTAGRÁM//Ă ~e f. (în antichitate) Figură în formă de stea cu cinci colţuri, folosită ca talisman. [Sil. -gra-] /<fr. pentagramme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PENTAGRÁMĂ s.f. Figură geometrică în formă de stea cu cinci colţuri. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere].
(Dicţionar de neologisme)

PENTAGRÁMĂ s. f. 1. figură simbolică în formă de stea cu cinci colţuri. 2. (muz.) portativ de cinci linii. (< fr. pentagramme, it. pentagramma)
(Marele dicţionar de neologisme)

pentagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. pentagrámei; pl. pentagráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)