pepene dex - definiţie, sinonime, conjugare

pepene

[Sinonime]
PÉPENE, pepeni, s.m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă şi cu fructe comestibile: a) (de obicei determinat prin „galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat şi suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin „verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu sau galben, dulce şi foarte zemos; harbuz, lubeniţă, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ♢ Expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (Fam.) A-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-şi pierde (sau a face pe cineva să-şi piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din fire. (Fam.) A ieşi (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuşi într-o acţiune. 2. (Reg.) Dovleac. 3. (Reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÉPEN//E ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde şi cu miez, de obicei, roşu, suculent şi dulce. 2) Fruct al acestei plante. ♢ A-şi ieşi din ~i a-şi pierde răbdarea, înfuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva să-şi piardă răbdarea înfuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere fructul mare, sferic sau lunguieţ, cu coaja galbenă sau verzuie şi cu miez gălbui, suculent şi dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Plantă leguminoasă având tulpina târâtoare şi fructe lunguieţe de culoare verde, care se consumă până la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pépene (pépeni), s.m. – 1. Zemos (Cucurnis melo). – 2. Harbuz, lubeniţă (Cucumis citrullus). – 3. (Mold. şi Trans., rar) Castravecior (Cucumis sativus). – Mr. peapine, piponu, megl. pipon, pipoană. Lat. *pepĭnem, în loc de pĕpōnem (Densusianu, Hlr., 139; Puşcariu 1298; Candrea-Dens., 136; REW 6395), cf. it. pepone, fr. pépin „os”, sp., port. pepino, alb. pjepër (Philippide, II, 774). Lipsa diftongării lui o nu a fost explicată. Der. rom. pornind de la ngr. πεππώνι, cf. bg. pipun, sb., slov. pipon şi dial. (Miklosich, Fremdw., 118; Domaschke 138; Iordan, Dift., 114) nu prezintă mai puţine dificultăţi. Der. pepenar, s.m. (vînzător de pepeni); pepenărie, s.f. (bostănărie, harbuzărie); pepenea, s.f. (plantă, Spiraea ulmaria); pepenel, s.m. (papanaş; Olt., varietate de prune); pepenos, adj. (cărnos, îndesat).
(Dicţionarul etimologic român)

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

pépene s. m., pl. pépeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÉPENE s. (BOT.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, boşar, curcubete, die, duleţi (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniţă, şiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (Pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) boşar, cantaloş, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.)
(Dicţionar de sinonime)

PÉPENE s. v. castravete, dovleac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe pep pepe pepen

Cuvinte se termină cu literele: ne ene pene epene