pepita

PEPÍTĂ, pepite, s.f. Bucată masivă de aur nativ. – Din fr. pépite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PEPÍTA adj. invar. v. pepit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PEPÍT//Ă ~e f. Bucată de metal nativ, în special din aur. /<fr. pépite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PEPÍTĂ s.f. Bucată de aur nativ. [< fr. pépite, germ. Pepita, cf. sp. pepita – grăunte].
(Dicţionar de neologisme)

PEPÍTĂ s. f. bucată (de aur) în stare nativă. (< fr. pépite)
(Marele dicţionar de neologisme)

pepítă (bucată de aur) s. f., pl. pepíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)