percheziționare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERCHEZIŢIONÁ, percheziţionez, vb. I. Tranz. A efectua o percheziţie, a supune unei percheziţii o persoană, o locuinţă, ♦ P. gener. A scotoci. [Pr.: -ţi-o-. – Var.: perchiziţioná vb. I] – Din fr. perquisitionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERCHEZIŢION//Á ~éz tranz. (persoane, locuinţe) A supune unei percheziţii. [Sil. -ţi-o-] /<fr. perquisitionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERCHEZIŢIONÁ vb. I. tr. A face o percheziţie. [Pron. -ţi-o-, var. perchiziţiona vb. I. / < fr. perquisitionner].
(Dicţionar de neologisme)

PERCHEZIŢIONÁRE s.f. Acţiunea de a percheziţiona şi rezultatul ei. [< percheziţiona].
(Dicţionar de neologisme)

PERCHEZIŢIONÁ vb. tr. a face o percheziţie. (< fr. perquisitionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

percheziţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. percheziţionéz, 3 sg. şi pl. percheziţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERCHEZIŢIONÁ vb. (prin nord-estul Olt.) a scociorî.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per perc perch perche

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare