PERCIÚN s.m. v. perciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERCIÚNE, perciuni, s.m. Fiecare dintre cele două şuviţe de păr (adesea lăsate lungi şi răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbaţi), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s.m.] – Din tc. perçem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERCIÚN//E ~i m. 1) Şuviţă de păr (la bărbaţi) care acoperă tâmpla şi care se prelungeşte în jos pe obraz. 2) Barbă care creşte de o parte şi de alta a feţei, de la tâmplă până la bărbie; favorit. 3) rar Şuviţă de păr care acoperă fruntea unui cal; percică. /<turc. perçem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
perciúne (perciúni), s.m. – 1. Favorit. – 2. Un fel de favoriţi tipici pentru anumiţi evrei. – Var. perciun. Mr. percea „cosiţă”. Tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Şeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s.f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine).
(Dicţionarul etimologic român)
perciúne s. m., pl. perciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERCIÚNI s. pl. v. favoriţi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERCIÚNE, perciuni, s.m. Fiecare dintre cele două şuviţe de păr (adesea lăsate lungi şi răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbaţi), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [Var.: perciún s.m.] – Din tc. perçem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
perciúne (perciúni), s.m. – 1. Favorit. – 2. Un fel de favoriţi tipici pentru anumiţi evrei. – Var. perciun. Mr. percea „cosiţă”. Tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Şeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s.f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine).
(Dicţionarul etimologic român)
perciúne s. m., pl. perciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERCIÚNI s. pl. v. favoriţi.
(Dicţionar de sinonime)