perdea
[Sinonime]
PERDEÁ, perdele, s.f. 1. Obiect confecţionat dintr-un material textil care se atârnă la ferestre şi la uşi pentru a împiedica pătrunderea luminii, pentru a opri vederea din afară, în scop decorativ etc. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) în mod discret, indirect, pe ocolite. Fără perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) pe faţă, fără înconjur, în mod necuviincios, trivial. ♢ Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru. A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile aşa cum sunt; a înşela (pe cineva). A-i lua (cuiva) perdeaua de pe ochi = a face (pe cineva) să înţeleagă, să vadă clar. ♦ Obiect confecţionat din şiraguri lungi şi dese de mărgele atârnate în deschizătura unei intrări, în loc de uşă. ♦ Spec. (Înv.) Draperia de la uşa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului; p. ext. intrare; anticameră. Spec. (Înv.) Cortină. ♦ P. anal. Ceea ce acoperă vederea ca o perdea (1); fig. ceea ce împiedică înţelegerea unui lucru. 2. Şir de arbori sădiţi în linie dreaptă, de obicei cu scopul de a proteja culturile (împotriva vântului); p. ext. fâsie de pădure. 3. (Pop.) Adăpost (de iarnă) pentru oi. ♦ Adăpost (de trestie) făcut în jurul răsadniţelor timpurii din grădinile de zarzavat. 4. (Med.; pop.) Cataractă; leucom. – Din tc. perde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERD//EÁ ~éle f. 1) Bucată de ţesătură care se atârnă la ferestre (uneori la uşi, la paturi etc.) în scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ♢ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu înţelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a împiedica pe cineva să înţeleagă corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva să înţeleagă lucrurile aşa cum se prezintă ele în realitate. Cu ~ a) în mod indirect; b) cuviincios. Fără ~ a) în mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fâşie continuă de vegetaţie (arbori, tufari) menită să protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce împiedică vederea. ~ de ceaţă. ~ de fum. 4) pop. Boală de ochi care se manifestă prin opacifierea cristalinului; cataractă. 5) Adăpost de iarnă pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
perdeá (perdéle), s.f. – 1. Obiect de dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la ferestre şi la uşi. – 2. Cortină. – 3. Brizbriz, draperie, văl. – 4. Tulburare a vederii sau a înţelegerii. – 5. Albeaţă, cataractă. – 6. (Înv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perdé, pirdé, megl. pérdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Şeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s.m. (înv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a învălui, a acoperi); perdeluţă, s.f. (perdea mică).
(Dicţionarul etimologic român)
perdeá s. f., art. perdeáua, g.-d. art. perdélei; pl. perdéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERDEÁ s. 1. (înv.) zăveasă. (O intrare acoperită cu o ~.) 2. strat. (O ~ groasă de fum.)
(Dicţionar de sinonime)
PERDEÁ s. v. act, albeaţă, cataractă, cortină, placentă, scenă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PERD//EÁ ~éle f. 1) Bucată de ţesătură care se atârnă la ferestre (uneori la uşi, la paturi etc.) în scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ♢ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu înţelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a împiedica pe cineva să înţeleagă corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva să înţeleagă lucrurile aşa cum se prezintă ele în realitate. Cu ~ a) în mod indirect; b) cuviincios. Fără ~ a) în mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fâşie continuă de vegetaţie (arbori, tufari) menită să protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce împiedică vederea. ~ de ceaţă. ~ de fum. 4) pop. Boală de ochi care se manifestă prin opacifierea cristalinului; cataractă. 5) Adăpost de iarnă pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
perdeá s. f., art. perdeáua, g.-d. art. perdélei; pl. perdéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERDEÁ s. 1. (înv.) zăveasă. (O intrare acoperită cu o ~.) 2. strat. (O ~ groasă de fum.)
(Dicţionar de sinonime)
PERDEÁ s. v. act, albeaţă, cataractă, cortină, placentă, scenă.
(Dicţionar de sinonime)