perechilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

perechilor

[Sinonime]
PERÉCHE, perechi, s.f. (De obicei urmat de determinări) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de două fiinţe de acelaşi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) În grup de doi, doi câte doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din două părţi sau organe identice şi simetrice ale (corpului) unei fiinţe. ♢ (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din două exemplare din acelaşi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de două obiecte de acelaşi fel, care formează o unitate, întrebuinţându-se împreună. 3. Fiecare dintre cele două fiinţe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două fiinţă, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinţă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenomen. ♢ Loc. adj. Fără pereche = unic în felul său. ♢ Expr. A nu-şi avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însuşirile pe care le posedă; a nu avea seamăn. 4. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice unite intre ele. ♢ Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărţi = pachet de cărţi (de joc) care cuprinde toate cărţile necesare unui joc (de cărţi). [Var.: (reg.) păréche s.f.] – Lat. paric(u)la.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERÉCH//E ~i f. 1) Grup de două obiecte de acelaşi fel întrebuinţate împreună. O ~ de ciorapi. 2) Grup de două persoane de sex opus aflate într-o anumită legătură; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasă. 3) Grup de două animale de aceeaşi specie. O ~ de găini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc asemenea grupuri. Aceasta ţi-i ~ea. 5) Obiect compus din două părţi simetrice, unite între ele şi formând un întreg. O ~ de foarfece.O ~ de cărţi un pachet de cărţi de joc. 6) la pl. Câte doi. A merge ~. 7) Persoană care se potriveşte după anumite calităţi altei persoane. ♢ Fără ~ fără seamăn; unic în felul său. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

peréche (peréchi), s.f. – 1. Grup de două obiecte sau persoane. – 2. Tovarăş; soţ. – 3. Obiect alcătuit din două părţi identice şi simetrice. – 4. (Adj.) Par, multiplu de doi. – Var. păreche. Mr. păreacl’e, megl. părecl’ă. Lat. păricŭla (Diez, I, 306; Puşcariu 1266; Candrea-Dens., 1332; REW 6240); cf. it. parecchio, prov. parelh, fr. pareil, sp. parejo, port. parelho. – Der. nepereche, adj. (impar); împerechia, vb. (a forma un cuplu; înv., a opune, a înfrunta; a uni, a combina); împerechetură, s.f. (înv., discordie, vrajbă); desperechia, vb. (a decupla, a lăsa fără pereche).
(Dicţionarul etimologic român)

peréche s. f., art. peréchea, g.-d. art. peréchii; pl. peréchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERÉCHE s. 1. cuplu. (Alcătuiesc o ~ potrivită.) 2. v. partener. 3. (înv. şi pop.) soţ, (înv.) soţie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (înv. şi reg.) soaţ. (O imagine a cărei ~ se află în versul următor.) 5. v. seamăn.
(Dicţionar de sinonime)

PERÉCHE s. v. nevastă, soţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pereche ≠ impereche, nepereche
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pere perec perech

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor hilor chilor