peregrin dex - definiţie, sinonime, conjugare

peregrin

[Sinonime]
PEREGRÍN, peregrini, s.m. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PEREGRÍN ~i m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

peregrín (peregríni), s.m. – Pelerin; drumeţ. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s.m., din fr. pélerin. – Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s.n. (călătorie); pelerinaj, s.n. (hagialîc); pelerină, s.f., din fr. pèlerine.
(Dicţionarul etimologic român)

PEREGRÍN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].
(Dicţionar de neologisme)

PEREGRÍN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetăţenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ♢ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

peregrín s. m. (sil. -grin), pl. peregríni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PEREGRÍN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)
(Dicţionar de sinonime)

PEREGRÍN s. v. pelerin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pere pereg peregr

Cuvinte se termină cu literele: in rin grin egrin regrin