PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PEREGRIN//Á ~éz intranz. 1) (despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ţinuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
(Dicţionar de neologisme)
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ♢ (p. ext.) a cutreiera ţinuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
(Marele dicţionar de neologisme)
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. şi pl. peregrineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PEREGRIN//Á ~éz intranz. 1) (despre credincioşi) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin ţări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ♢ (p. ext.) a cutreiera ţinuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
(Marele dicţionar de neologisme)
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. şi pl. peregrineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări.
(Dicţionar de sinonime)