peremptoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

peremptoriu

[Sinonime]
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PEREMPTÓRI//U ~e (~i) Care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat; evident; vădit; neîndoielnic. /<lat. peremptorius, fr. péremptoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [Pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius].
(Dicţionar de neologisme)

PEREMPTÓRIU, -IE adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

peremptóriu adj. m. (sil. -to-riu [pron. -riu]), f. peremptórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. peremptórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PEREMPTÓRIU adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per pere perem peremp

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu ptoriu