perfecțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

perfecțiune

[Sinonime]
PERFECŢIÚNE, perfecţiuni, s.f. Însuşirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârşire. ♢ Loc. adv. La perfecţie = în mod desăvârşit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau fiinţă perfectă, desăvârşită. [Pr.: -ţi-u-, – Var.: perfécţie s.f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERFECŢIÚN//E ~i f. 1) Caracter perfect. 2) Lucru sau fiinţă perfectă. [G.-D. perfecţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. perfectio, ~onis, fr. perfection
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERFECŢIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârşire. [Pron. -ţi-u-, var. perfecţie s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio].
(Dicţionar de neologisme)

PERFECŢIÚNE PERFÉCŢIE/ s. f. însuşirea, caracterul a ceea ce este perfect; desăvârşire. o (în forma perfecţie) la ~ = în mod desăvârşit; fără cusur. (< lat. perfectio, fr. perfection)
(Marele dicţionar de neologisme)

perfecţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. perfecţiúnii; (lucruri, fiinţe) pl. perfecţiúni (şi perfécţie, în loc. adv. la ~)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERFECŢIÚNE s. 1. v. sublim. 2. desăvârşire, (livr.) impecabilitate, (rar) sublimitate, (înv.) săvârşire. (~ unei creaţii artistice.) 3. v. desăvârşire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Perfecţiuneimperfecţiune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pe per perf perfe perfec

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune ctiune